15 ianuarie – 169 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu si Ziua Culturii Nationale

Omagiem anul acesta 169 ani de la nasterea poetului
nepereche, a celui mai mare poet national, Luceafarul poeziei romanesti, Mihai
Eminescu “poetul nepereche a carui opera invinge timpul”, cum spunea George
Calinescu (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889).
Incepand din 2011, pe 15 ianuarie, este
sarbatorita si Ziua Culturii Nationale.
In 2010, Camera
Deputatilor a adoptat un proiect de lege, initiat de aproximativ 50 de deputati
si senatori PSD si de liberalul Mircea Diaconu, care a semnat aceasta
initiativa, prin care 15 ianuarie a devenit Ziua Culturii Naţionale. In Legea
nr. 238 din 7 decembrie 2010, este specificat faptul ca autoritatile vor
sprijini material si financiar organizarea de manifestari cultural-artistice,
iar Ministerul Culturii va elabora un ghid al acestora. De asemenea, societatile
romane de televiziune si radiodifuziune trebuie sa realizeze si sa includa in
programele lor emisiuni dedicate acestei zile.
Mihai Eminescu apare in literatura europeana ultimul
mare poet romantic, pastrand in existenta si opera sa conturul caracteristic al
dramei artistilor romantici. Nazuind necontenit spre un plan de viata superior
etic si artistic, cautand cu patos adevarul si refuzand consecvent compromisul,
Eminescu s-a aflat in permanent conflict cu lumea vremii sale din pricina
nonconformismului, a sinceritatii in faptele de viata si a inaltimii de
gandire.
Opera lui Eminescu este variata, complexa, printre
speciile lirice cultivate de poet situandu-se: idila (Dorinta, Lacul, Sara pe
deal), egloga (Floare albastra), satira (Junii corupti, Scrisorile, Criticilor
mei), epistola (Scrisorile), elegia (Revedere, Mai am un singur dor), glosa
(Glossa), poemul (Calin file din poveste, Luceafarul, Memento mori), doina (Ce
te legeni, Doina).
Eminescu a adus prin opera sa o limba noua si mereu
proaspata. Extraordinar este faptul ca el nu a trebuit sa se lupte pentru a
stapani graiul romanesc, caci acesta i-a fost mereu la indemana, ajutandu-l
chiar in realizarea de imagini artistice deosebite.
Opera lui Eminescu, poet al visului cosmic si
mitologic, isi are locul propriu nu numai in literatura romana, ci si in cea
universala. Generatiile, in succesiunea lor, isi transmit ca pe o datorie sacra
convingerea ca Eminescu este cel mai mare poet national. Referindu-se la valoarea
creatiei eminesciene – din punctul de vedere a relatiei national – universal –
George Calinescu afirma „fiind foarte roman, Eminescu este un mare poet
universal ”.
Mihai Eminescu a fost sufleor si copist de roluri in
trupa lui Iorgu Caragiale, sufleor si copist la Teatrul National unde l-a
cunoascut pe I.L.Caragiale. In aceasta perioada continua sa publice in
„Familia”, scrie poezii, drame (Mira), fragmente de roman
,”Geniu pustiu”, ramase in manuscris; face traduceri din germana.
Intre anii 1869 si 1862 este student la Viena.
Urmeaza ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie si Drept, dar audiaza
si cursuri de la alte facultati. Se imprieteneste cu Ioan Slavici; o cunoaste
la Viena pe Veronica Micle, apoi incepe colaborarea la „Convorbiri
Literare”; debuteaza ca publicist in ziarul „Albina” din Pesta.
Printre prietenii sai il amintim pe Ion Creanga, pe
care il introduce in universul ”Junimea”.
Intre anii 1877-1883 locuieste in Bucuresti unde
este redactor, apoi redcator-sef la ziarul Timpul. Sanatatea devine precara,
dar aceasta etapa coincide cu marile poeme – Scrisorile, Luceafărul.
Intre 1883-1889 starea de sanatate i se inrautateste,
motiv pentru care Eminescu scrie putin,
spre deloc.
Mihai Eminescu se stinge din viata pe 15 iunie, ora 3
dimineata, anul 1889.